miercuri, 29 decembrie 2010

Naso Ubik

ANTIMATERIA

Eşti antimateria
reveriilor mele.
Iată,
în dreapta e muntele,
în stânga pădurea şi
râul,
iar la mijloc paloarea
unor amintiri suprapuse.
De ele se sprijină
-înfiorându-se-
cuvintele tinere,
abia gândite.
Şi aluneci în vid.O absenţă
frenetică,anulatoare
netezeşte distanţa.Te elimină
lin.
Cum ceaţa desprinde încet,
de pe stânci,
o dâră de
sânge...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu