ANTIMATERIA
Eşti antimateria
reveriilor mele.
Iată,
în dreapta e muntele,
în stânga pădurea şi
râul,
iar la mijloc paloarea
unor amintiri suprapuse.
De ele se sprijină
-înfiorându-se-
cuvintele tinere,
abia gândite.
Şi aluneci în vid.O absenţă
frenetică,anulatoare
netezeşte distanţa.Te elimină
lin.
Cum ceaţa desprinde încet,
de pe stânci,
o dâră de
sânge...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu